Polenizarea este procesul prin care graunciorul de polen ajunge din antera pe stigmat unde germineaza, formand tubul polinic, fenomen premergator fecundarii.

Daca polenul este transferat de la o planta, procesul poarta denumirea de trans-polenizare, eco-polenizare sau polenizare incrucisata.

Desi multe plante sunt in masura sa se auto-polenizeze, trans-polenizarea s-a dovedit insa a fi superioara, pentru ca introduce material genetic nou.

Polenizarea se clasifica in:

– directa sau auto-polenizare;

– indirecta sau polenizare incrucisata;

– artificiala;

Polenizarea poate fi asigurata de diversi factori, in functie de acestia plantele putand fi impartite in mai multe categorii:

– vantul – anemofile;

– pasari – ornitofile;

– insecte – entomofile;

– apa – hidrofile;

La polenizarea prin intermediul vantului, grauncioarele de polen sunt raspandite de miscarile aerului.

Cel mai sigur agent de polenizare il reprezinta insectele si pasarile; acestea realizeaza o polenizare incrucisata, care a sporit atat arealul plantelor cu flori, cat si diversitatea acestora.

Polenizarea prin apa este mai putin raspandita si este caracteristica plantelor acvatice.