Polenizarea este procesul prin care graunciorul de polen ajunge din antera pe stigmat unde germineaza, formand tubul polinic, fenomen premergator fecundarii.
Daca polenul este transferat de la o planta, procesul poarta denumirea de trans-polenizare, eco-polenizare sau polenizare incrucisata.
Desi multe plante sunt in masura sa se auto-polenizeze, trans-polenizarea s-a dovedit insa a fi superioara, pentru ca introduce material genetic nou.
Polenizarea se clasifica in:
– directa sau auto-polenizare;
– indirecta sau polenizare incrucisata;
– artificiala;
Polenizarea poate fi asigurata de diversi factori, in functie de acestia plantele putand fi impartite in mai multe categorii:
– vantul – anemofile;
– pasari – ornitofile;
– insecte – entomofile;
– apa – hidrofile;
La polenizarea prin intermediul vantului, grauncioarele de polen sunt raspandite de miscarile aerului.
Cel mai sigur agent de polenizare il reprezinta insectele si pasarile; acestea realizeaza o polenizare incrucisata, care a sporit atat arealul plantelor cu flori, cat si diversitatea acestora.
Polenizarea prin apa este mai putin raspandita si este caracteristica plantelor acvatice.